ars amatoria
eu vin dintr-o lume intunecata a violentei... a fricilor si spaimelor fenomenale... a urii... a adversitatii... unde soarele este o utopie... o lume a monstrilor vii eliberati in lume...
vis
hai sa-ti spun o poveste... un om avea o floare... si iubea floarea aceea din toata inima sa... o uda zilnic... o ingrijea... ii pusese pana si un nume si chiar vorbea cu ea...
o poveste
... era un copil... ii placea la nebunie sa se joace cu fluturii aceia frumos colorati care zburau deasupra stupinii bunicului sau bland si batran precum timpul... le urmarea fascinat
copilul cu cercul
... era un deal atat de verde cum este uneori dimineata apa marii in primavara, atunci cand fluxul este mai puternic... un verde viu-stralucitor... in varful dealului sta un copil
...
... suntem uneori atat de arizi, de seci, de insipizi...sintem ca niste marionete lipsite de vointa plimbandu-se dezarticulat si steril, automat pe firul subtire si de gheata a unei realitati
