Cont șters

Ștefan are dreptate,
... sublimă, neforțată,
curgătoare ca o apă pură, ...
Felicitări
și stare de pur în continuare!

Maria,

Sublim! Sublim! Sublim!
...aici transmiteți totul,
starea de pur persistă de la primul cuvânt
până la ultimul, ... mană cerească aveți aici Domnul Ioan.

M-a uns pe suflet lucrarea Dumneavoastră,
mai ales că am avut-o și eu pe mătușa Soltana în mahală.

Meritați un cer de stele pentru această lucrare ..:)

Multă inspirație în continuare!
Cu mult drag,
Maria,

o să-l luminez pe ”Ulise” cu lumina ochilor,

ce ai scris aici redă o puritate sublimă,
iar prima linie
cucerește în totalitate inima cititorul
”ochii mei dor, ochii tăi dor, dar între noi e marea”

Hristos a înviat!

Cu mult drag,
Maria,

Adevărat a-nviat!

este ca o rugăciune
ce poate fi cântată cu ușurință
de fiecare,
... cuvinte ce poartă luminat sufletului,
mă regăsesc în mărturisirea/fluiditatea cuvintelor,

Sărbători cu multă Lumină!
Paște Fericit!

Maria,

de bine clădit acest poem,
Felicitări!

Interesantă scriitură,
bună metafora ”un zâmbet ca o ecografie”,
și cea cu Columb, ...

Multă inspirație!

Maria,

m-am gândit și eu la naivi
:)

Nu am rezistat să nu îți las un semn. E frumos ce ai aici,...
prin construcția abordată poemul respiră.
Inviți cititorul să-și identifice anumite trăiri, adevăruri, sensibilități existențiale.

Ce aș schimba este cuvântul ”proști”, trage în jos poemul.

Mi-a plăcut mult ”sufletul fărâmițează realitatea
ca s-o poată înghiți” :)

O săptămână frumoasă!
Cu mult drag,
Maria,

să știi că te văd în livada de vișine a lui Cehov, :)
ca o albinuță culegând nectarul în ”cupele teatrului”,
ai cuvânt deschis spre inimă de om, și ape curgătoare
calitate destinată pentru a aduce adevăruri în lumina zilei, ...


M-ai făcut să îmi aduc aminte de ”Teatrul la microfon” din copilărie. Cum toată lumea trebăluia prin ogradă iar sus dintr-un colț de perete, un aparat mic de radio ne deschidea un nou univers prin vocile lui Mihail Volontir, Viktor Chiutak Valentina Ghițac, piesele lui Dumitru Matcovschi...

De trupele de teatrul care veneau în fiecare vară prin satele din Moldova, iar lumea se grăbea să gate mai repede munca la câmp, prin gospodărie, ... să gate repejor că venea spectacolul.
Era mare eveniment. Tot satul se aduna pe iarbă, grămăjoara, copii mai înfață, adulții stând în picioare mai în spate. Stăteam toți cu gurile căscate,iar când era de răs, rădeau toți în cor cu gura până la urechi. :)
...

Iulia, bucură-te de gândul intenției,
și Dumnezeu să binecuvănteze scretul, :)
iar timpul,
drăguțul de el,
cum le știe mai bine pe toate,
la vremea lor,
cu siguranță va sosi,

Cu mult drag
și spor la muncă!

ai ceva tare frumos aici, chiar aș zice exceptional de frumos,
așa că nu am rezistat să nu-ți las un semn,

îmi place mult starea asta de ” cănticel” ușor jucăuș,
usor reflectiv și profund, rezonează cu cititorul,

”ai grijă, îngere, că ți-au înmugurit aripi” :)

”să te zboare vânticelul de aprilie mai sus de răstoacă și de luncă;

” verzulie ca lăptuca proaspătă”

Mană cerească e această poezie!

Lăsăm fierscul să ne poarte pe ”contecel”-lele poeziei, :) da mai trec,

Cu mult drag,

Maria,

ai aici o comoară rară

născută din profunda dorință de a ocroti
valorile sfinte,
născută din convingeri temeinice,
născută din făntăna unui suflet rafinat
până la Dumnezeu și oamenii săi,:)

Da,
admir mult ce faci,
cum abordezi, și exprimi.

Inspirație și spor la muncă în continuare!

Cu mult drag,

Maria,

Am citit ”Kafkiană” -a . Admir măiestria ta de a scrie. Te citesc de câte ori postezi. Te citesc pentru că indiferent despre ce scrii scrisul tău poartă o lumină … Îți mulțumesc pentru curajul de a aduce în atenția noastră un Adevăr mare. Îți aud strigătul. Este strigătul unui suflet împovărat de durere. Îți ofer toată compasiunea mea și dragostea ca de la om la om.

Este un strigăt de a ne trezi pe toți cei din jur, de a ne trezi la o realitate care din nefericire se repetă din nou și din nou în viața noastră, a oamenilor.
O realitate la care noi toți contribuim. Punem povara și vina pe un singur om. Punem etichete, diagnoze, îi ținem strâns sub pressa stereotipurilor … Spunem ” nu e adecvat societății, familiei, nu se adaptează, sau nu cooperează … avem nevoie de metode să îl fixăm repede”
Când un om suferă, toți ceilalți din jur contribuim la perpetuarea acelei suferințe. Degeaba purtăm în suflet de unii singuri atâta vinovăție și rușine. Nu numai o mahala contribuie, ci o țară, astăzi un întreg pământ, …
Credem că suntem oameni buni de admirat și respectat dacă avem o mașină de spălat rufe, o casă mare, profesie care ne aduce bani, autoritate sau alte facilități mai sofisticate. NU. Viața e mai bună și noi suntem mai sănătoși, mai fericiți dacă suntem buni cu oamenii, înțelegători, includem și suntem incluși, înțelegem și ne lăsăm să fim înțeleși, ascultați și ascultăm … Conecția, relațiile cu oamenii este ceea ce ne motivează.

Din ignoranța omului pentru a cunoaște natura adevărata a copilului izolarea începe foarte devreme în viețile noastre. Începe în familie, școală, terenul de joacă, servici, instituții academice, stradă, vecini …

Cu siguranță fiecare cunoaște istoria lui Hermann Hesse.
Din fragedă copilărie a început o călătorie prin diferite instituții și școli și a trăit conflicte intense cu părinții. Tatăl său a considerat că are nevoie de o educație strictă, pentru ai domoli pornirile rebele, … Izolarea sa a început din momentul când natura sa a fost observată și supusă unei educații stricte.
Nu ne dăm seama, însă izolare poate începe cu unele dintre cele mai bune intenții.

Mama lui îi scria tatălui : ” Pentru un copil de patru ani are o forță mentală uimitoare, voință de neconceput și un temperament pasionant. Cum va reuși el în viață să exprime această luptă internă. Sper ca Dumnezeu să-i modeleze acest spirit mândru, în ceva nobil și magic” …
Dumnezeu i-a dat tot de ce avea nevoie ca să aducă lumină în viața sa, și nu numai. Nobilitatea și magia a recăpătat-o prin lupta cu izolarea și ignoranța; lumina din el tot a străbătut toate obstacolele posibile. Drept ca dovadă este opera sa care deschide inimi în continuare și încă o va face multă vreme.

Problema cea mai mare a omenirii astăzi nu este că nu avem ce mânca și îmbrăca, ci izolarea , separarea, sentimentul și starea asta de ”condamnare” de care scrii. În țările dezvoltate e o mare tragedie, acum se realizează că s-a creat un sistem social care tot ce a făcut zi de zi în ultimii o sută de ani a împins individul spre un stil de viață izolat.

Nimeni nu se naște pentru a alege izolarea. Însă, ni se crează condiții. Când conștientizăm acest adevăr, fiecare din noi strigă ca o pasăre închisă în colivie.
Ce înseamnă a fi o ființă umană? Suntem făcuți să aparținem și trăi în grupuri. Nimeni nu poate exista de unul singur.

Te întrebi ce să faci, cum să te conectez cu oamenii. Eu asta fac în munca mea, muncă de integrare. Conectează-mă pe emailul meu maria.d.mitea@gmail.com. Pot să împart cu tine exemple practice luate din viața oamenilor care au fost în situația ta, sau luptat și au găsit un început nou. La fel, o să împart cu tine experiența mea cu izolarea când m-am mutat în Canada, și cum am depășit momentul. Or pur și simplu doar vorbi despre ce te interesează, poezie orice.

Te cuprind cu drag. Îți ofer toată compasiunea mea și dragostea ca de la om la om.
Maria,

nu strică, oricum neintenționat, ... :)
aveam o profesoară de literatură în scoală cu cerințe. una dintre cerințe era să găsim ”subsolul” poemului pe diagonală ”ce împletește sensul/cuvintele într-o cosiță de fată mare” așa zicea ea, ” doar așa veți găsi prospețimea, nu vă rezumați la ”obvious”. era un fel al ei de a ne face să gândim pentru noi, ...

unii poeți ruși intenționat creau sensurile pe diagonală, ... ce este bine definită în poemul de față, evidențiază coexistența dintre cuvinte,
de ex: agonie - frumos (primele două linii pe diagonală), îl aduce pe cititor în alt spațiu decât dacă s-ar rezuma doar la ce se oferă pe orizontală (forma liniară/gândire liniară), ... și tot așa, ... :)

Numai bine și sănătate, Ștefane, inspirație cât cuprinde și ne citim!

Ștefan,

poemul ăsta e bine dichisit/îmbrăcat cu toate bunătățurile, atât pe orizontală, verticală, cât și pe diagonală crează sensuri multiple, ... se poate de citit și așa: ” agonie - frumos,
născându-mi-se - enigme, frumos-clipa, clipa-jos, trupul - călduros, flori- stigme,
sub lumini - frig, născându-mi-se - strig, parfumul - scos, idei - frig ”

Otillia,

”simt cum ” invită cititorul în acea cădere lăuntrică cu mare ușurință, ... sentimentul e sincer/pur,

am citit prin decembrie un poem de-al tău, cred ca era un vis care purta aceeași energie, suflu virgin, ... e frumos ce ai aici, rezonează cu cititorul ...

Ștefan, un poem desăvârșit, întradevăr ca un fir de basm!

Sublim!
.. da așa este, să se lase și cu primăvară, ... :)

Roundel ăsta este un analgezic de hipnoză suavă, :)

cum poetul navighează prin ”timpuri”, ... mi-a plăcut suflu de albastru, soare, aripi, nori, ploaia, pești, fecioare și femei, ... poezii, ... :)