Cont șters

Dragonul nu are nici existența și nici nu este inexistent, el doar subzistă la marginea a tot ce are margine. El este oglindă a distincției, pentru că doar distincția rămâne când iubirea se retrage- o ordine a dezordinii: haosul. Apoi lumina primordială, după ce străpunge lipsa iubirii, "re-leagă " cerul cu pământul ca expresie a Tatălui din Fiu, iar Fiul din Tată " căzut" se întrupează în și din propriul trup sfințind întreaga creație.