constantinescu mihai

Trec prin lume ca printr-o lumină grea de secunde. // cliseu

Mi se scurge umbra printre pietre-n țărână, // bine ca nu ti se scurge in apa
mi se ascunde // unde ?
tulburată de atâta singurătate, // e da
de atâta veșnicie. // atata vesnicie.. bine ca nu e mai putine
Stă ghemuită pe un pumn de pământ // pe o palma de pamant..
de parcă-i moartă, // sau vie
de pare că-i vie, // pai ori e moarta, ori vie ?
udând clipa luminii // clipa luminii cliseu..
cu apă sălcie. // salcie ? hai nu mai spune

parerile noastre erau si raman constructive.. o poezie trebuie sa se simta estetic, pentru a fi reusita, altfel este doar un joc de cuvinte cu \"aritmii\". In orice caz e poezia ta pana la urma.

prafuite ganduri sau mai bine zis praf si miros de trecut. astazi emotia a fost invinsa de tehnologie, astazi viata inseamna un ecran iar ieri acelasi ecran este deja vechi. ieri visam privind un cer albastru, azi visez privind un pixel mort, fara viata, fara infatisare... doar un mecanism rigid si \"umanizat\" de meseriasii programatori. lumea nu mai exista fara pixeli, fara retele, fara ip-uri... pana intr-o zi cand din praful trecut se va renaste din nou frumusetea... caci dupa orice apocalipsa revine inceputul.. paradisul.

Versurile tale nu au numar constant de silabe.. sunt doar niste versuri care rimeaza.. dar fara ritm si masura o poezie nu poate avea muzicalitate.. iar aceasta muzicalitate conteaza.

cercuri concentrice a devenit, din pacate, un cliseu, utilizat in lipsa de altfel de inspiratie... sincer.. nu mi-a placut cum l-ai folosit.

bucuresti 29 mai .. intr-un an.. in spatiul gandirii.. iti vei ascunde atunci picioarele desculte in inima... din nou 29 mai. frumos.. o cheie mica inspre sufletul tau care reiese din sufletul tau. frumos pentru ca ai pus suflet. frumos.

am impresia ca ai fortat unele metafore.. \"ni se crapa spinarile paralel\".. dar in rest imaginea omenirii care merge la culcare e reliefata intr-un mod simplist si original