Poezie
Umbră
1 min lectură·
Mediu
Se plimbă umbrele prin visul meu,
Eu cine sunt în vis dacă nu-s eu?
Văd o oglindă pe un coridor,
Fug către ea, apoi pășesc ușor
În fața ei.Dar stai, eu unde sunt?
Mă simt aici, dar trupu-i dispărut!
Privesc oglinda și zăresc ceva:
Jos pe pământ se află umbra mea.
Atât mă lasă viața să însemn,
O urmă neagră pe pământul ferm!
Intru-n oglindă ca să mă găsesc,
Fug după umbra-mi, dar mă rătăcesc.
Tărâm plin de oglinzi îmi iese-n cale,
Încerc să-mi văd reflexia și-mi pare
Că-n depărtare îmi văd iarăși umbra,
O urmăresc pe-ascuns și îi prind urma.
Pe drum observ persoane cunoscute,
Au trupuri cu umbrele dispărute!
Nu înțeleg, dar simt tot ce se-ntâmplă,
Visul în căutări adânci m-afundă.
Zăresc izvor și dornică de apă
Fug să-mi privesc reflexia uitată,
Dar nu sunt eu, eu nu mă recunosc!
E cineva bătrân și somnoros!
E sufletul, dormind trec eu prin viață!
Până și umbra mi-a fugit din față!
Încerc prin întuneric s-o disting,
Vreau să renunț, dar singură mă-mping.
Văd o lumină către ea alerg,
De-o mână-ntinsă să mă prind încerc,
Celui din față vreau să-i mulțumesc,
Privesc atent, pe mine mă găsesc.
00403
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 196
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantinescu Loredana Andreea. “Umbră .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantinescu-loredana-andreea/poezie/14184462/umbraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.