Casa zburatoare III

25. INT.AUTOBUZ-NOAPTE Călătorii sunt îmbrăcați cu prost gust și sărăcăcios, majoritatea în negru, unii nu au dinți și vorbesc în gol, cu căști pe urechi, privind fix spre textul gen grafitti postat pe un geam al autobuzului, "Învățăm pentru a deveni niște nimeni". În boxe o VOCE tot caldă atenționează enervant că: VOCE(OFF) Pentru un transport civilizat călătorii au obligația să plătească taxa de călătorie în caz contrar vor suporta plata amenzilor Nimeni nu se grăbește să taxeze dar toată lumea se urmărește cu suspiciune și neîncredere privind discret unii la alții. Doi PUȘTI de cartier se hârjonesc vorbind porcos și râzând idiot. O PUȘTOAICÃ din gașca lor se amuză teribil în timp ce dansează oriental pe muzica ce ieșea cu spume din mobil ca bășinile din cur, mișcându-și șoldurile și nurii cu ochii dați peste cap. PUȘTI 1 (către prietenul lui puști 2 smucindu-l) Să mi-o suks și mă-ta la fel, îngâ..îngâ..în gâtu mâ-tii și-a lu curva de sorâ-ta încântat și râzând prostește ca după o glumă bună și trăgând dintr-o țigare. PUȘTI 2 Hai, ciocu mic bă labă tristă să mi-o..Hă, hă. Dă-te'n pulea mea. Ești muci. Face apoi semnul "între ghilimele" cu mâinile ridicate deasupra capului. Pe un scaun doarme un AUTOBOSCHETAR ghebos, neras, îmbrăcat cu haine negre de murdărie ținând picioarele pe un sac plin cu boarfe. Scaunele din jurul lui sunt părăsite de ceilalți călători. Unul dintre puști se agață cu mâinile de bara de susținere și ridicându-se îl lovește pe om cu picioarele. PUȘTI 1 Scoală curvo, poponarule! Autoboschetarul nu mișcă, ca și cum ar fi mort. Doar îi cade capul într-o parte lovindu-se de geam. COSTEL Bă, i-a potoliți-vă odată! Așa vă învață la școală! SORIN La care școală? PUȘTI 1 Ce ai bre ești cu capu', nu ți-e bine? PUȘTI 2 Ia vino bă încoa', ești șmecher? COSTEL tace abătut, plictisit și se duce să taxeze pe direcția puștilor care se retrag în timp ce fac mișcări de karate prostești, în gol, iar toți călătorii se mută cu privirea pe el cu suspiciune. COSTEL taxează cu lehamite, contrariat și jignit de privirile ce i se adresau. Cu degetele cârlig de rufe, agățate de nas vorbește către SORIN. COSTEL Semăn cu vreun controlor? Îmi e rușine să nu compostez, dar să și compostez. Rău am mai ajuns, parcă am 14 ani. Și spunând acestea se grăbește să taxeze. Toate privirile se îndreaptă spre COSTEL cu un fel de teamă amestecată cu invidie. În stație se urcă un BÃRBAT ELEGANT îmbrăcat la patru ace, scoate o cartelă, după care, fără a o bifa la aparat se lipește lângă stâlpul susținător al compostorului, bagă mâna cu cartela în buzunar și privește atent și cu dispreț către persoanele din autobuz.(camera cade pe ceasul de marcă și pe pantofii de piele). O țigancă, cu o păpușă chelioasă în brațe și cu un bilet pe care scrie "MURITORI DE FOAME" cerșește închinându-se la divinitate. SORIN E.. semeni nu semeni tipii sunt pe fază. Știi cum e dacă nu te păzește te lovește. COSTEL Ai conștiință.. , nu ai bani !. SORIN Eu am abonament pe toate liniile și pe metrou, tren. În avion încă n-am încercat. Nu mai am acte că mi le-au furat niște puști în primele mele zile fără casă, atunci mi-au făcut și botezul străzii cu o mamă de bătaie că eram mangă, de m-au băgat în spital două luni. COSTEL Păi ce au avut cu tine? SORIN Erau supărați că nu aveam bani să-și cumpere aurolac, să se drogheze. Mă băteau și spuneau:"Rușine să-ți fie, om bătrân și n-ai un ban în buzunar", aveau dreptate. COSTEL Și cum ai scăpat? SORIN M-au băgat în spital, așa am scăpat de ger iarna trecută. Afară iernile sunt grele, și poliția te aleargă, în rest stai la aer curat. Am dormit nițel și prin canale că altfel muream de frig. COSTEL Păi acte nu îți faci? Privirile călătorilor se schimbă dezaprobator spre SORIN care, cu toate eforturile de a-și ascunde condiția este trădat de aspectul lui total neîngrijit la modul general. Scoate din buzunar o foaie parafată pe care scrie LIPSÃ SPAÞIU vorbind tare, să se facă auzit, ca răspuns la privirile răutăcioase. SORIN LIPSÃ SPAÞIU ăsta-s eu acum, un neica nimeni. Ce om am fost și ce javră am ajuns!. COSTEL Păi dacă nu ai casă, nici amenzi nu plătești, tot ai un avantaj!. SORIN Nu te bagă încă nimeni la pușcărie că te cheamă LIPSÃ SPAÞIU, dar poate să te bage pentru vagabondaj, ori să omori pe cineva. M-a întrebat unu odată de ce nu fur ca să intru la mititica, să nu îngheț pe străzi. COSTEL Și ce i-ai răspuns? SORIN Că mai bine mor decât să intru la pușcărie!. COSTEL Da', cu hârtia asta ai vreun drept? SORIN Na, cine mă angajează pe mine cu asta? Ai pierdut casa,.. strada e casa ta. Suntem goniți și de pe străzi. Dacă crăp poate o să se știe la primărie cine sunt. După 40 de ani de muncă am dreptul la o cruce și la un sicriu. La următoarea stație se urcă trei CONTROLORI. Aceștia îl controlează pe COSTEL mirați că are card de călătorie validat și pe SORIN care scoate foaia de la primărie. Controlorii o privesc scârbiți, sătui. CONTROLOR La prima să nu te mai văd în autobuz, să cobori! După aceea se opresc la Bărbatul Elegant pe care îl înconjoară și încep să negocieze pe mutește, mimând cu el plata șpăgii. Autobuzul oprește în stație unde se urcă LÃUTARUL, (55 de ani) cerșetor cu acordeonul și începe să cânte la meserie cu patimă o melodie lăutărească care era și în repertoriul marelui actor Gheorghe Dinică(Pentru cine am muncit), aplecându-se pătimaș până aproape de pământ. Pe acordeon are lipită o cutie rotundă făcută dintr-o conservă, dar nimeni nu se grăbește să-i pună bani în ea. Într-un buzunar din cojocul ferfeniță se agită magic alcoolul într-o sticlă, ca valurile Dunării. COSTEL privi spre lăutar cu admirație, după care schimbă privirea către SORIN. COSTEL Meserie, unu ca ăsta nu mai există de la Fărâmiță Lambru. Da tu de ce nu te pensionezi? SORIN Simplu pentru că am anii, vechimea, dar nu am vârsta, am fost șomer acum sunt boschetar, poate trece și asta în cartea de muncă. LÃUTARUL trece atunci prin dreptul lor iar COSTEL, cu o mână îi bagă niște mărunțiș la cutia milei iar cu cealaltă îi dă o carte de vizită. COSTEL Să mă cauți că am nevoie de tine!. Simțindu-se apreciat, LÃUTARUL cântă și mai focos. Aplecat într-o parte drept mulțumire parcă bate ritmul cu urechea încântat la maxim de înaltele și bașii ce ies din cutia cu burduf ce aproape atinge podeaua autobuzului. LÃUTARUL Vă sun șefu', să trăiți! SORIN Băi Costică da unde mergem noi acum? COSTEL Sorine nici eu nu știu da' mi-a venit o idee și vreau să mă țin de ea. Ideile sunt ca femeile, dacă nu te ții după ele și nu devii sclavul lor să te călărească dânsele cum vor, pleacă cu primul venit. Mergem la azilul ăsta de la spital făcut de primărie pentru ăștia fără de noroc ca tine așa. SORIN (mirat) De ce, cauți pe cineva acolo? Anul trecut am fost să dorm și să prind o porție de mâncare sau de ceai dar nu am apucat că era mare balamuc. Era să îngheț în noaptea aia pe o bancă dar noroc ți-am zis cu bătaia aurolacilor că după aia am ajuns în spitalul de vis-a-vis. Da ție ce îți trebuie? Ce... nu ai unde să dormi, chiar așa de rău ai ajuns, suntem din nou colaboratori? COSTEL Nu..nu..nu eu am încă casă, mă descurc cu mâncarea, mai prind vreo colaborare mai am câte o idee, ideea și milionu' sau suta că mă încurc mereu cu banii ăștia noi. Dar am nevoie de căldură. SORIN (trăgându-l de limbă curios) Vrei să furi lemne din pădurea spitalului? COSTEL Nu numai de lemne am eu nevoie, am nevoie mai mult de oameni iar tu o să mă ajuți. SORIN Hă, hă, hă! Vrei să vinzi oameni să cumperi apoi lemne?..ce ai înnebunit, e împotriva legii..Da dacă iese ceva și nu mă vinzi și pe mine, treaba ta, te ajut.Hă, hă! COSTEL (serios) Dacă tot se vinde orice eu, de ce să nu te vând pe tine prietenul meu la o adică, ai altă variantă? Bine hai că îți explic mai încolo treaba. Am ajuns!. Ușile se deschid iar cei doi coboară în mulțime odată cu noul lor prieten acordeonist pe ritmurile valsului austriac "Valurile Dunării". Toată lumea coboară grăbită din autobuz. În urma lor, în autobuz autoboschetarul cade de pe scaun și rămâne tot nemișcat după care unul dintre puști îi trage un picior în burtă. Gașca puștilor dansează apoi ca la o nuntă de prost gust cu mâinile ridicate, de parcă valsul vienez cântat impecabil la acordeon ar fi o manea răsuflată. Nimeni nu intervine. Gașca controlorilor țipă la cel adormit lovindu-l ca să se trezească și să prezinte biletul la control. CONTROLOR (lovind în boschetar cu piciorul) Scoală bă că aici nu-i azil. Biletu' sau abonamentu'. COSTEL era deja de mult cu spatele fără a observa scena. În urma lor ușile se închid și autobuzul pleacă turuind din stație. COSTEL și SORIN pleacă și ei tot turuind cu LÃUTARUL după ei.