Poezie

învăluiri

1 min lectură·1 octombrie 2005

Mediu

învăluiri

Nesperată , de-a pururi trezire din somn –

plăsmuire de taină a mumei fără trup –

Mnemosyne –

în continuă, înfiorată naștere nimicitoare,

se sfâșie diafana, inefabila vietate

în ispititoare trecere –

sepie în tării prin nouri ademenitori și trombe sublime,

peste marea de sirene alunecând în căutarea ciudată …

… Sub rare respirații de silfi,

visate rotunjimi ivesc trupul Fecioarei de azur,

prin vânăt omăt fulgurant în lină plutire –

straniu joc de umbroase limbi pâlpâind

în străveziu, unduios văl de sepale ascuns –

lotus în deschidere, fără stăpân pecete a văzduhului –

nimb invitând pe înzăpezite piscuri de raze .

în candidă, împăcată înălțare,

nestinsa, frageda floare a tăriilor,

din slavă oarbe goluri sfidează,

prospețime și har, pe culmi radiind .

Cu divină voie peste munții ce se bat în capete,

precum păstrăvii în aer, privirilor pure efemer se dăruie –

vaporos nenufar în tremur ușor adumbrit de carnale calicii,

din izvorul cântecului în zori ivindu-se,

peste sudoarea de iubire a pământului cu luna în cețuri,

sub neîntrecute, învăluitoare ploi de înaripate semințe,

înalță-se poezia – în singurătate ultimul phoenix .

001.056

constantinescu constantin. “învăluiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantinescu-constantin/poezie/143498/invaluiri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.