Poezie
catedrala mâinilor
1 min lectură·
Mediu
catedrala mâinilor
o spre cer brațele-mi drept înălțate
spre stele întinse mâinile-mi îngemănate
în azur degetele filigranate
corpul meu brad cutremurat
picioarele mele arc încordat
ființa-mi spre cer îndreptată
o catedrală închipuie-n rugă
aprinde a clipelor fugă
în gânduri înaripate
de vocale iluminate
se aprind cuvintele toate -
silabe tremurat pâlpâind
interioare carate de gând -
logos reverberând
001.148
0