Moartea pe magistrală

Constantin,
iata parerea mea, te rog sa o consideri foarte subiectiva.
E un defect de constructie de cum imparti versurile. Culmea e ca debutul e ireprosabil (tehnic vorbind) (primele trei versuri): \"Eclipsa.../moartea.../ranjind...\" Apoi urmeaza o insiruire de versuri care incep iata cum: \"in.../la.../inaintea.../o.../in...
In general, nu e indicat sa incepi cu prepozitii, conjunctii, mai ales cand le si repeti des (cu unele exceptii) e redundant, aduce a balbaiala
Tot tehnic, in prima strofa, urmareste vocabula \"in\" (\"în\"):
d(in) cioburi.../in uriasa.../in(tersectii).../in tacere.../in(aintea).../in toate...
Nu ti se pare cam mult?
Valoare estetica nu exista, ai o exprimare prafuita ( ca sa fiu dulce), abmiguua, iar unele formulari par agramate (\"poate vedea interzisul de dincolo\"?!)
Ca si semantica, poemul nu are nici un Dumnezeu, poate ai vrea sa spui ceva, dar nu gasesti nici calea, nici forma si nici macar nu pari a avea o motivatie. Mai degraba pare ceva scris in dorul lelii, hai sa fac ceva...

Cititorul nostru, stapanul nostru si estetica impresionista!La fel de sincere multumiri pentru sinceritate si fermele principii estetice ale domniei tale, care pre mine insa nu m-au convins deloc, nici in ceea ce priveste rolul mijloacelor jonctionale la nivelul propozitiei/frazei, nici in ceea ce priveste topica, masura si ordonarea vocabulelor in versuri. Cele ce mi-ati spus raman o frumoasa parere care simt ca pe mine nu ma atinge. Poetica, sintaxa poetica si viitoarele poezii cu bine! La multi ani!

Domnule Constantinescu,
revenisem cu un comentariu mai pe larg, dar s-a evaporat in neant, una din problemele vechi ale acestui site. O sa incerc sa-l refac cat mai pe scurt, pastrand numai ideea principala, in care recunosteam ca la prima lectura am trecut prea usor peste subtilitatea poetica a textului tau, care surprinde, desi voalat, un moment pe care il vom parcurge cu totii intr-o zi. Clipa, sau fractiunea clipei intre dincoace si dincolo, clipa care, presupun, aduce cu sine un complex de experiente si trairi unice, imposibil de anticipat, imposibil de a fi impartasite. Nu mai vorbesc de imprejurarile si contextul social, psihic sau ceea ce tine de providenta
Mai spuneam ca daca la primul comentariu am fost extrem de subiectiv, de data aceasta incercam doar sa fiu sincer si-ti multumeam ca nu te-ai infuriat pe mine, ca nu ai raspuns violent iar in final iti returnam urarea de “la multi ani!” si completam, sarbatori fericite!

Domnule DoDu! Reluarea poate fi benefica in multe sensuri. Textul nu se sustina altfel decat prin sine insusi, daca poate. Sigur, Textul se poate perfecta, nu fara schimbari de semnificatii insa. La posibile variante meditez si eu, urmarind-o pe cea optima. Multumesc pentru seriozitate si onestitate. Vom cauta sa tinem aproape. Sarbatori fericite si numai bine!{raulconst}