Constantin Martin

Imi place partea de mijloc a textului.
Pare ca autoarea vede limitele cuvintelor si cauta, intr-un sens vedic, materia lor prima-dansul si aum-ul lui Shiva- prin mp3-uri.
O mantra despre cuvintele ce dezamagesc, in ansamblu.

Mi se pare un text de adanc, in care autoarea se priveste pe sine in oglinda cabinei vehiculului care tocmai i-a conectat alter-egoul real in priza tehnologiei.
Existenta efemera/simultana a celor doua personaje e doar o promisiune a revenirii frumusetii pe cursa de reintoarcere a ascensorului(cuvantul cheie al unei interpretari pozitive).
Licentioasa poate fi numai invazia inca necontrolabila a urbanului-social in cercurile interioare ale femeii.