Constantin Iurascu Tataia
Verificat@constantin-iurascu-tataia
„itataia”
Sunt născut la 1 martie 1929 în orașul Vaslui. Am urmat facultatea de agricultură din București în perioada 1948-1953 și am lucrat în instituții de proiectare și execuție lucrări de îmbunătățiri funciare pînă la pensionarea din 1990. Scriu epigrame și poezii de umor începînd din anul 1948 și sunt membru…
(Tataia, este clar ce zici,
N-or scăpa, findcă au vicii,
Plătesc prestara de servicii
Și pentru intreprinderi mici.)
(Milos Petru)
Silfidele cunosc ce risc
Le-așteaptă, sunt edificate
Că taxe vor plăti la Fisc
Doar din amenzi neachitate...
Pe textul:
„zâmbetul crizei" de Constantin Iurascu Tataia
Dragă Maria Prochipciuc, sunt onorat de aprecierile dvs. legate de prestația mea epigramatică, cu toate că le consider prea măgulitoare. Întrucît am îndrăgit mai mult zona ce găzduiește umorul nu prea sunt în măsură să emit păreri avizate despre creațiile dvs., excelați și în registru liric și al cugetărilor filozofice, domenii în care nu am reușit să creez ceva. Sunt un tip prea terre-a-terre dar asta nu înseamnă că nu vibrez cînd citesc creații în domeniu. Eu am intrat în rîndul agoniștilor de curînd și nu m-am familiarizat suficient cu misterele navigației. Astfel deși știu că locuiți în Iași nu am reușit să dau de adresa dvs. de mail. Dacă veți citi mesajul meu poate că mi-l veți comunica dvs. Adresa mea de mail este itataia@yahoo.com. Vă rog să fiți încredințată că mi-ați făcut o bucurie și vă doresc sănătate deplină și inspirație. Tataia
Pe textul:
„zâmbetul crizei" de Constantin Iurascu Tataia
Îmi place mult catrenul că este realizat în ritm amfibrachic dar mi-a reținut atenția prin poanta atât de subtilă.
Pe textul:
„Pomana creștinească" de Constantin Colonescu
Dragă Cornel, foarte reușite sunt panseurile tale, scurte dar spirituiale. Cum văd îți mai descoperi o latură a creativității tale. Te felicit pentru realizarea lor și sunt sigur că vor urma încă multe altele. Se vede bine vocația de epigramist. Pornind de la un panseu de-al tău am încropit două catrene pe tema:
Cartea de identitate
Sintagmă mai aparte
Afirmă tipi isteți:
Atestă că au carte
Și cei analfabeți
Metamorfoză recomandabilă
Ce-ar fi (spun la hazard!)
Ca actul onomastic
Confecționat din plastic
Să joace rol de card?
Spre noi succesuri, înainte!
Pe textul:
„Auzi vorbă! (17)" de Rodean Stefan-Cornel
(Cât prin viață a trecut,
Două soațe a avut:
Una fost-a soața lui,
Alta... nu mai știe-a cui.)
(Constantin Colonescu)
Ce discret amicu-a procedat,
Soața n-a aflat că-i infidel
Sau în cazu-n care-o fi aflat
A tăcut și-a procedat la fel.
Pe textul:
„O viață de om" de Constantin Colonescu
(La unii (țapi, berbeci ori taurii)
- puteți și voi să constatați -
coarnele sunt un fel de lauri:
e semn c-au devenit... bărbați.)
(Adriana Lisandru)
O-ntreb, deși nu-mi place, dragi fârtați
Să spionez prin geamuri sau lucarne:
Cum se pricepe la încornorați,
I-a ajutat pe mulți să poarte coarne?
Pe textul:
„ Reorientare" de Ruse Ion
Imi place comentariul tău, Valy, trei strofe perfecte ca formă și fiecare strofă poate fi preluată ca epigramă, deși se leagă între ele. Îți strîng mîna care le-a scris și blagoslovesc mintea ce le-a comceput.
Pe textul:
„zâmbetul crizei" de Constantin Iurascu Tataia
(Unii-nțelepți se țin de glume
Și ne întreabă cam așa:
„De n-ar fi proști atâția-n lume,
Cu cine ne-am mai compara?”)
(Laurențiu Ghiță)
Ce spui tu se cam confirmă
Însă greu îi recunoști
De-i întrebi, senini, afirmă
Că toți cei din jur sunt proști.
Pe textul:
„Sofism" de Laurentiu Ghita
(Domnul Președinte vine,
Lăudându-și grupul țintă,
Să ne zică:,, trăiți bine!
Și-nainte...cu Plăcintă!\"
(Bodea Emil Felician)
Problema altfel se prezintă
Și dau o lămurire scurtă:
Când a numit-o pe Plăcintă
Posibil să fi fost chiar turtă.
Pe textul:
„...la război, înapoi !" de bodea emil felician
(Văzând atât \"piper\" și \"sare\",
Cumpărători contrariați,
Își pun uimiți o întrebare:
Sunt epigrame sau... cârnați?)
(Ion Ruse)
Să crezi c-o carte e-un cârnat?
De unde vine avatarul?
Ei pe Sorin l-au confundat
Cu celălalt Sorin, primarul!
Pe textul:
„Antologie de epigrame cu sare și piper" de Sorin Olariu
Tataie, văd că dumneata ai ceva cu cel două teme: sexul și porcul.
(Când vine vorba despre porc,
Ai febră, nevralgii.
La prima temă de mă-ntorc,
Te-apucă nostalgii...)
(Vali Slavu)
Vali, șezi blândă!
Ești o ființă scrupuloasă
Dar mergi pe drumu-acela bun,
Atacă sexul că nu-mi pasă,
De-un timp am devenit imun...
Pe textul:
„Din cugetările unui porc" de Vali Slavu
(De-un an se află-n galantare
Volumul nostru minunat.
Păcat că cititoru-l “sare”
Când vede prețul “piperat”.)
(Sorin Olariu)
Deși n-o fi un precupeț
Cel care l-a evaluat
Punând prea mult piper în preț
A procedat cam nesărat.
Pe textul:
„Antologie de epigrame cu sare și piper" de Sorin Olariu
(Doar privind-o pe vecina
Groaznic mă mai doare capul
Și-i doresc bătu-o-ar vina,
Până-n zori... să-i moară \"țapul\"!)
(Ion Ruse)
Simți pentru capră o văpaie?
Nu e normal atâta zel,
Tu orientează-te spre oaie
Cât timp berbecu-i la Bruxelles.
Pe textul:
„ Povestea caprei rastălmăcită" de Ruse Ion
\"Problema e că de i-o pui,\"
(Valy Cojocaru)
Regretabil că bazat pe un facil joc de cuvinte \"pui-pui\", autorul folosește un jargon de berărie, folosind verbul \"a pune\" în sensul vulgar, proliferat de membrii celebrelor găști de cartier.
Pe textul:
„ Nudista" de Ruse Ion
(Cred că Tataia vrea să zică,
Și nu e, chiar, nicio mirare,
Că este prieten cu Norică,
Doar pentru sarea lui de mare.)
(Bodea Emil Felician)
N-aș vrea să te contrariez:
Pe Norea îl apreciez
Că viețuiește lângă mare
Și-n tot ce scrie, pune sare.
În treacăt fie spus: cuvântul \"prieten\" e trisilabic și pentru a nu se hodorogi ritmul trebuia ca versul al treilea să-l scrii \"căci e pri-e-ten cu Norică\"
Pe textul:
„Despre prostie" de Constantin Iurascu Tataia
(Pentru muncă, pentru oști,
E nevoie și de ei
Și nu-i dramă că sunt proști,
Dramă e că au idei.)
(Gârda Petru Ioan)
Nu vreau să intru în dispută
Dar n-ai dreptate întru totul:
Ei n-au idei dar le-mprumută
Și uneori ne cer și votul.
Pe textul:
„Despre prostie" de Constantin Iurascu Tataia
(Jur acum pe Sfantul Petru,
Prim-ministru-i doi la metru!
Si asa cum v-am mai spus
Da, saracu-i cam redus.)
(Sorin Olariu)
Boc nu-i un premier de soi
Și meditând în mod real,
Reducerea n-o facem noi,
E prin efortul personal.
Pe textul:
„Răspuns la criză: guvernul Boc" de Laurentiu Ghita
ncă de pe timpul cînd eram un puști și nu ditamai optezecistul ca astăzi, lumea era sătulă de bancurile cu eroi colonel-coloneleasă-ordonanță. Chiar dacă acest catren este versificat cu sprinteneală, asocierea general-generoasă este o formulă facilă pentru un epigramist de rangul lui Ion Ruse. Iertare pentru judecata aspră, am înțeles că este în spiritul Agoniei să nu ascundem gunoiul sub preș.
Pe textul:
„ Ordonanța" de Ruse Ion
(Am văzut ce ai de spus
Și-am rămas ușor perplex:
În catrenele de sus,
Unde vezi urmă de sex?!!)
(Florin Rotaru)
Să demonstrez, un fapt facil e
Că sexul permanent e-n minte:
Cel propriu zis, stă în textile
Cel cerebral, în dulci cuvinte.
Pe textul:
„Perspective diferite" de Florin Rotaru
