Poezie
Arbore al vieții
1 min lectură·
Mediu
Mi-ai tot furat din ochiul minții mele, ce te-a privit întâia oară,
Și dezbrăcat de întuneric și de stele, lumina m-a lovit direct ca să mă doară.
Din adâncuri și zări albastre a izvorât din foc șuvoiul cântecelor mele.
Încolăcită de trupurile noastre dorința ni se îmbăta în lumină de la stele.
Ne-am adunat în hora de taină și ideie, într-o lumină doar de o clipă.
Am luminat de atunci în curcubee, cu zborul lor pe o singură aripă.
În suflet de bărbat și de femeie iubirea dimineții se lasă neatinsă de noroi.
Iar din puterea de arbore al vieții aducem izvorul de sfinte ploi.
00985
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Gabriel Obreja. “Arbore al vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-gabriel-obreja/poezie/13933776/arbore-al-vietiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.