Poezie
Rugă de vânturi
1 min lectură·
Mediu
Vântul ce bate din mare, caută să mă aducă la tine.
Eu singuratec pe un munte călare, mă rog să rămâi lângă mine.
Te privesc în ochii tăi mari și văd lumina vie din ei.
Cerul lasă norii să alerge hoinari, cu ruga mea către zei.
Te sărut cu focul din sufletul meu, mîngâierea ta mă aruncă în visare.
Adun zile și nopți în viață mereu, ca ruga de vânturi să vină din mare.
Viața ne duce pe un val singuratec, noi doi ne salvăm împreună.
Din clipa în care în rugă mă plec, gândul meu atinge o viață mai bună.
001.021
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Gabriel Obreja. “Rugă de vânturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-gabriel-obreja/poezie/13932484/ruga-de-vanturiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.