Poezie
Vînt de nicăieri
Vînt de nicăieri
1 min lectură·
Mediu
Mă opresc din fuga vîntului venit de nicăieri, lumină coaptă în rod de primăvară.
Mă înalț în zborul meu de albatros, nemuritor în patimile toate.
Eu te revăd în fiecare clipă din gîndul meu si te sărut in fapt de seară.
Aștept în fiecare noapte iubirea noastră să-și spele din păcate.
Miracolul se întâmplă în adîncul meu, în ruga ta o lume întreagă iartă tot ce e rău.
Acum un vânt de nicăieri te aduce lângă mine,
Iar eu te rog să-mi ierți și propiul meu călău.
Eu simt furtună în gândul meu când plec de lânga tine.
00958
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Gabriel Obreja. “Vînt de nicăieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-gabriel-obreja/poezie/13928667/vint-de-nicaieriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.