Poezii

Șarpele sugrumă ghioceii albaștrii Aripi negre întunecă începutul Roua clocotește în hăul neființei Lacrimi de sânge din cerul incolor Sfărâmă visele ascunse în petale de

Lumea a devenit un vis bizar Pentru cel care a avut îndrăzneala lui Icar Cad lacrimi de foc peste aripile-i de șindrilă Noroiul domnește peste universul de cleștar Poarta bisericii e mare,

Imi amintesc de tine Un fior dulce-amar in vremea de dinaintea mortii Sub soarele cu raze de gheata al sortii Fulger de dincolo de zid ce strabate neantul din mine Ai fost demult,