preludiu

ochii tăi plânși înmuguriți de tristețe scobesc adânc în mine lacrimi tainică-nvăluire deșartă atingerea ta eterică abia perceptibilă se stinge lent în mine ca o lumânare fără capăt ca un fluture atras de incandescența lămpii prezența ta virtuală scăldată-n culori vii scurgându-se parcă de pe clapele unui pian ușor dezacordat îmi inundă realitatea sfioasă mireasă a morții pictată în negru de mâna dreaptă a unui demiurg orb și surd