Constantin Adriana Adina

Raman acum,doar Intrebari fara raspuns Si doi actori jucand Aceeasi piesa,fiecare, Pe alta scena Intr-o alta drama. Dar cine stie? Poate ca intr-o zi, Vom fi prea plictisiti De rol,de

Esti aici... In clipa ramasa Din lumea unde,noi, Autoexilati fara stire Ne-am iubit pe o insula, Inexistenta. Esti aici... Clipa se zbate spasmodic Intre real si ireal, Imi rataceste

Am cozile impletite , Din frunze de pelin Si buzele-mi sunt reci , De-a toamnei bruma , stii ? Iar griul cenusiu Al zilelor ploioase , Pe pleoape-mi sta adesea Privind iubirea noastra . Dar

In lume nu ar trebui , Adio , sa ne spunem... O stea ce cade , va pieri Din lumea ei de stele , Dar... Etern lumina ei va fi , Prin Univers cu ele .

Iluzii desarte , ne spunem adesea , Cu suflete caste cazute-n noroi , De febra iubirii dorind sa uitam , Nicicand nu mai vrem o viata in doi . Dar asta-i un vis , ca si celelalte Iubirea ce-o

Te astept , iubite , Sub un cer senin , In juru-mi sunt doar stele Si galbeni trandafiri . Tacerea ta , iubite , Imi da fiori de gheata , O lacrima rebela Mi-aluneca pe fata . Durerea mea

Nu mi-e teama Ca te voi pierde . Vei locui de acum , In inima-mi senina Si ocrotit vei fi , De iubirea mea , divina... Mi-e teama doar , Ca intr-o buna zi , Voi bate zadarnic La poarta

Trista , m-am privit In oglinda timpului... Si uimita , m-am regasit Fredonand si torcand , Numai amintirile frumoase Ce-mi trezeau , Zambete uitate de timp . Intr-un colt , asezate cu

Exista ploi, Pentru ca pamantul, Are nevoie de ele. Exista flori si munti si mare, A sufletului dulce incantare. Si chiar privighetoarea canta, Numai pentru tine, Iar soarele rasare zi de

Am mers,pe urma pasilor tai, Care duceau catre mare. Si obosita, Mi-am odihnit gandurile, Privind cerul leganat de valuri. Marea imi soptea duioase amintiri, Despre tine, Iar pescarusii

A mai cazut o stea, Pe cerul visurilor mele. Si cate stele-or sa mai cada, Pe lungul drum al vietii mele. Nici nu mai stiu Cum s-a nascut, Lumina ei,placut amurg, Imi lumina

De-as fi o pasare libera, Iar tu cerul, Te-as mangaia neancetat Cu aripile mele, In zbor, as uita pamantul Intr-o dorinta nesabuita , De a-ti cuprinde nemarginirea... Dar nu sunt decat o

E toamna afara si in gand, Iar lumea-ntreaga parca o simt Pe umeri grea povara. M-am ratacit prin anotimpuri Si nu mai stiu sa le-nteleg, Doar tu tineai in echilibru Si soare ,vant,furtuni

In anotimpul acela, Erai ploaia blanda Alunecandu-mi pe visurile Fierbinti, De atata asteptare. Savuram fiecare strop... Stiam ca acela e inceputul, Apoi totul a devenit Un imens