Raman acum,doar
Intrebari fara raspuns
Si doi actori jucand
Aceeasi piesa,fiecare,
Pe alta scena
Intr-o alta drama.
Dar cine stie?
Poate ca intr-o zi,
Vom fi prea plictisiti
De rol,de
Esti aici...
In clipa ramasa
Din lumea unde,noi,
Autoexilati fara stire
Ne-am iubit pe o insula,
Inexistenta.
Esti aici...
Clipa se zbate spasmodic
Intre real si ireal,
Imi rataceste
Am cozile impletite ,
Din frunze de pelin
Si buzele-mi sunt reci ,
De-a toamnei bruma , stii ?
Iar griul cenusiu
Al zilelor ploioase ,
Pe pleoape-mi sta adesea
Privind iubirea noastra .
Dar
Iluzii desarte , ne spunem adesea ,
Cu suflete caste cazute-n noroi ,
De febra iubirii dorind sa uitam ,
Nicicand nu mai vrem o viata in doi .
Dar asta-i un vis , ca si celelalte
Iubirea ce-o
Te astept , iubite ,
Sub un cer senin ,
In juru-mi sunt doar stele
Si galbeni trandafiri .
Tacerea ta , iubite ,
Imi da fiori de gheata ,
O lacrima rebela
Mi-aluneca pe fata .
Durerea mea
Nu mi-e teama
Ca te voi pierde .
Vei locui de acum ,
In inima-mi senina
Si ocrotit vei fi ,
De iubirea mea , divina...
Mi-e teama doar ,
Ca intr-o buna zi ,
Voi bate zadarnic
La poarta
Trista , m-am privit
In oglinda timpului...
Si uimita , m-am regasit
Fredonand si torcand ,
Numai amintirile frumoase
Ce-mi trezeau ,
Zambete uitate de timp .
Intr-un colt , asezate cu
Exista ploi,
Pentru ca pamantul,
Are nevoie de ele.
Exista flori si munti si mare,
A sufletului dulce incantare.
Si chiar privighetoarea canta,
Numai pentru tine,
Iar soarele rasare zi de
Am mers,pe urma pasilor tai,
Care duceau catre mare.
Si obosita,
Mi-am odihnit gandurile,
Privind cerul leganat de valuri.
Marea imi soptea duioase amintiri,
Despre tine,
Iar pescarusii
A mai cazut o stea,
Pe cerul visurilor mele.
Si cate stele-or sa mai cada,
Pe lungul drum al vietii mele.
Nici nu mai stiu
Cum s-a nascut,
Lumina ei,placut amurg,
Imi lumina
De-as fi o pasare libera,
Iar tu cerul,
Te-as mangaia neancetat
Cu aripile mele,
In zbor, as uita pamantul
Intr-o dorinta nesabuita ,
De a-ti cuprinde nemarginirea...
Dar nu sunt decat o
E toamna afara si in gand,
Iar lumea-ntreaga parca o simt
Pe umeri grea povara.
M-am ratacit prin anotimpuri
Si nu mai stiu sa le-nteleg,
Doar tu tineai in echilibru
Si soare ,vant,furtuni
In anotimpul acela,
Erai ploaia blanda
Alunecandu-mi pe visurile
Fierbinti,
De atata asteptare.
Savuram fiecare strop...
Stiam ca acela e inceputul,
Apoi totul a devenit
Un imens
CA