Un câine aleargă pe strada pustie
Din rana infectă lui sânge îi curge.
Și curge, și curge, și-n urma lui lasă
O urmă de roșu din rana infectă
Pe strada pustie.
În casa gri nebunul
Vremea noastră a trecut
Coșciugul lin se-nchide, peste mine.
În beznă am ramas tăcut
Cu greu îmi amintesc ceva, de tine.
Cu toți pășim pe-un ultim drum
Și ne-ndreptăm spre cimitir.
E târziu, e noapte
Cadavre înșirate
Pe străzi, prin cimitire,
Umbre-n nemurire.
Sumbrul parc, întunecat
Plin de rău și de păcat
Misterul nopții îl ascunde
Fiorul rece te
Două puncte-n depărtare
Și-un semn de întrebare.
Mă gândesc eu: Cine oare
Iubește atât de tare?
Luna, pe dragul ei Soare?
Un pește umbra ce-o vede în mare?
Un fluture în vânt vrea să zboare
Pe
Dorințe
Speranțe deșarte
Cadavre. Moarte.
Citesc o carte
Prin lentile sparte.
Dezastru. Moarte.
Mă simt așa departe
Un zid mă desparte
De-a mea legendă
De tine departe.
Din nou moarte.