Roman de dragoste... in impas!

Buna dimineata! Fie ca 2010 sa fie un an echilibrat pentru noi, toti! :-) Numele meu este Silviu Marin, sunt un fost e-jurnalist socio - educational (si cultural), si o reprezint pe tanara aspiranta la titlul de scriitoare, Nicoleta Comiza. Acum, d-ra Comiza, neavand acces la Web 24/7, a apelat la mine pentru a va adresa urmatoarele intrebari cu privire la tehnicile narative contemporane, care ar avea si un oarecare succes de piata, desi lucrarea d-sale este una de suflet. Asadar, va rog, raspundeti-mi/raspundeti-ne: 1.) Este bine ca romanul propus sa inceapa cu o povestire scurta a copilariei autoarei, ca incercare de cvasijustificare a atitudinii si comportamentului cotidian al acesteia, prin prisma altui personaj, bineinteles, sau sa povesteasca cca 1 - 2 par., apoi sa treaca totul in flash-back-uri succesive si/sau sporadice? 2.) Este preferat caracterul personal sau impersonal al unei astfel de povestiri (i.e., pers. I-a si a II-a, sg. si pl., sau doar a III-a, sg. si pl.)? si 3.) Este de preferat dialogul cu linie (si personaj/vorbitor postpus acesteia) sau cu doua puncte si ghilimele? Pentru inceput, daca ati putea sa-mi raspundeti la aceste dileme... :-) Va multumim anticipat!