Văd șabloane, prea strâmte,
Întinse prin societate,
Văd idei preconcepute,
Cauzatoare de moarte.
Văd soare, și lună,
Văd eclipse de nori,
Văd iadul, departe,
Și doar flăcări în
Ești ilustra stea de noapte,
Norul alb între gri nori.
Ești apusul de tristețe,
Răsăritul de fiori.
Ești oceanul din deșerturi,
Apa mea din secetă,
Floarea mea de fericire
N\'-ofilirea
De fulgi de gheață mă lovesc
Și parcă mă dezbină
Și-n zare-ncerc într-una să privesc,
Dar parcă totul se termină.
Nimic pe lume nu mă bucură
Și nici nu mă atinge,
Simțul mi l-am pierdut
CG