* * *
pune-mi pistolul la tâmplă și apasă pe trăgaciul timpului cu puterea efermității visului
***uscat
Picură albastrul cerului În palmele-mi uscate De vreme, de timp... Plânge și luna uscată În lacul anotimpurilor Uitate în efermitate... Foșneră frunzele-uscate Pe goliciunea
AUTOPORTRET
Nebunie: culori și speranțe – o viața plină de surprize; Tăcere picurată imponderabil... Melancolie... o, dulce melancolie! Sunt un ocean de vise, străbătut de corăbiile piraților, zbuciumat
Culori
Praf și pietre, Flori efemere... Gânduri nedrepte Străpung c-o-adiere Pustiul de jar... Roze și crini Ce-nfloresc cu un dar În grădina de spini... Vise. Miraje Vibrează în noi; Fum, ploi –
Rece
Ciot de viață... răsuflu greu, Din apăsarea-ți dureroasă, Din culoarea sufletului tumultoasă Caut să sper mereu La viața mea supremă De dincolo de criptă... visez...
