Cliparu Alexandru

E prea putin ca sa imi fac o parere.Totusi o sa incerc.Esti ambiguu fara intentie, si asta e rau.Lovesti armurile pocnindu-le cu buzdugane sau lovesti armurile dotate cu buzdugane?Cine asteapta judecata, buzduganele sau armurile?Ideea din capul tau era buna dar nu ai reusit sa o ilustrezi si celorlalti.

Multumesc pentru aprecierile generoase, doamna Stela, cat despre titlu, toti ne-am pus intrebarea asta candva, jur ca nu e plagiat.
Am intotdeauna probleme la prima si ultima strofa din poeziile mele pentru ca imi plac lucrurile care au inceput si sfarsit.Din cauza asta sunt un pic conditionat in ceea ce scriu.Nu pot, de dragul unei rime sau a cursivitatii ritmului, sa modific ideea de la care am plecat.Cuvantul \"nerv\" folosit in prima stofa are aici sens de \"curaj\", opusul \"fricii ancestrale\".Dati-mi o rima la \"intreb\" ca eu o mananc cu fulgi cu tot, domnule Stefan.Sigur nu am talent, scriu din placerea de a creea ceva cu mintea, dupa 8 ore de munca fizica desi,dupa parerea unora, mai bine m-as apuca de dezlegat integrame.Oricum, din comentariul dumneavoastra am avut numai de invatat si chiar m-ati facut curios sa rasfoiesc si eu o carte, sa vad cum mai e cu iambicele alea.Mi-ar fi placut sa fi avut un profesor ca dumneavoastra in liceu, nu unul pentru care singurul criteriu de trecut clasa era sa stii \"Luceafarul\" cap-coada.

Nu e capodopera, dar nici dezastru total.Incearca pe viitor sa nu mai repeti intr-un text atat de scurt aceleasi cuvinte: dor, picioare, lume, ,mirosul.

Poezia e salvata doar de ultimile doua versuri, restul e de aruncat.Atunci cand scrii o poezie fara rime nu ar mai trebui sa fii constrans de nimic, imaginile ar trebui sa fie mult mai puternice, cuvintele mai bine alese iar cursivitatea textului sa il faca pe cititor partas la emotiile tale.Nu ai reusit acest lucru, nu vibrez alaturi de personajul tau.

Felicitari pentru \"evadarea\" din atelier a acestui text.Sunt un pic invidios dar te asteptam oricand inapoi cu bratele deschise in micul nostru lagar ilegalist.Sper ca nu o sa faci cum au facut si altii care, odata ajunsi sus, au uitat de unde au plecat.Despre text vreau sa spun ca imi aduce aminte de bacalureat.Nu, nu dansam ceardasul in scoala, insa mi-a \"picat\" la limba si literatura romana (oral) opera lui Rebreanu.Am luat un 7 chinuit (asa ca nu puneti mare pret pe comentariile mele in calitate de critic literar) dar pana si eu vad cateva asemanari.In rest, toate bune, te mai asteptam. Daca nu ne citim intre noi, cine sa ne citeasca?

Cu astfel de poezii realizam cat de dulce suna uneori limba romana.Ritm elegant si seducator, fara zorzoane lingvistice.Ai ridicat nivelul atelierului desi unii si-l imagineaza ca pe un cos plin cu fituici mototolite.

Multumesc pentru aprecieri, mai ales ca vin din partea unor autoare pe care nu prea le-am menajat de criticile mele rautacioase.Poezia nu e despre eutanasie.E despre un batran care isi compara senzatia de inutilitate a ultimilor sai ani de viata cu degradarea copacului pe care il stie din copilarie.Singuratatea ne da la toti o senzatie de inutilitate.Poezia nu e terminata pentru ca lipseste raspunsul copacului.In acest raspuns se afla sensul vietii, imboldul ce ne face sa trecem mai departe peste necazuri si sa mergem inainte.Din pacate, tineretea si inexperienta mea ma impiedica deocamdata sa dau definitia sensului vietii, drept urmare, poezia e privata de final.Deocamdata.

Nu am mai ras cu atata pofta de pe vremea brigazilor artistice.Multumesc.Asteptam un text la fel de vehement si de incisiv despre colectarea fierului vechi.In cazul meu poezia dumneavoastra si-a atins scopul in sensul ca,citind aceste randuri,simt nevoia de a ma face manga.As mai scrie dar trebuie sa prind viitor.Pe ala de 6:30 l-am scapat.

Un text curat si inteligent gandit,frumos prin simplitatea sa.Are cap si coada,are mesaj si sensibilitate.Si ai reusit toate astea folosind aceleasi rime.Felicitari.

Imi place sensibilitatea ta.Dar nu de asta am scris acest comentariu.L-am scris ca sa te gasesc mai usor.Sa nu te pierd prin multimea de texte,idei si autori.Pentru ca sigur voi mai simti nevoia sa recitesc aceste randuri.

Mie mi-a placut fiecare cuvintel.E ironica,dar nu fata de noul val de poeti,ci fata de noul val de \"critici literari\".Da de ce sa nu-l amestece pe Dylan in poezie,domnule,ce asa mare blasfemie?Uneori iti vine sa iti iei campii atunci cand iti pui sufletul pe tava,scrii un text si vine criticul,ciuguleste,brahuieste,face firmituri si lasa in urma un bilet unsuros pe care scrie ca ai greseli de ortografie.Nu schimba nimic,lasa poezia aici sa le arda retina, sa-i perpeleasca pe dilanisti,pe ortografi si pe toti cei cu texte impecabile (fara jocuri de cuvinte)dar fara samanta,fara idee,fara sclipire.

Mi-a placut mult primul vers,ma duce cu gandul la suferinta indurata cu demnitate.Foarte eleganta exprimarea.Dar prea putin.Ma simt ca si cum am gasit doar o mica bucatica de hartie rupta dintr-un poem mult mai amplu.Poezia asta e doar o \"petala a durerii\".Vreau sa vad,sa miros si sa ating toata floarea.

\"aș lăcrima de la vânturi ușor/și m-aș lăsa pentr-un timp voilor\" aduce un pic a reclama pt toaletele ecologice.Cateodata metaforele ne joaca feste,mare atentie.Pe general,insa, mi-a placut.

Si mie mi-a placut.Imi aduce aminte de \"Clenciul 22\" al lui Heller.Mai ales paragraful cu:\" L-am pus pe unul de-al nostru să răspundă și să spună că nu are cine să răspundă.\"Daca mai ai,mai posteaza,te vom citi cu placere.

Poezia aceasta e doar un fragment dintr-un text mai amplu numit \"Nunta\".Ma confundati cu personajul meu,care,intradevar,nu are coloana vertebrala si nici cunostinte de gramatica.Data viitoare voi scrie o poezie despre un criminal care isi petrece ultima noapte dinaintea executiei, atunci ce impresie o sa va mai faceti despre mine?Luati lucrurile prea in serios,doamna Stela.
Cassiana,multumesc pentru aprecieri.Textul integral il poti citi pe forumul lui Cristi Chivu la rubrica Cafenea\\Literare.

Putin cam snob eseul acesta.Un fel de \"Iubiti si cainii vagabonzi\".Oamenii de care vorbiti sunt invizibili numai pentru cei care stramba din nas si intorc capul cand ii intalnesc.Este exact mesajul pe care politicienii ni-l servesc in preajma alegerilor, coboara din masini luxoase si strang maini invizibile,saruta copii invizibili.Da,suntem invizibili pentru unii,dar nu prea avem ce sa facem cu mila lor.

Textul asta imi aminteste de clipele cand spuneam poezii pentru Mos Gerila,la mama la servici.Se spune ca cel mai greu e sa scrii literatura pentru copii, pentru ca ei sunt un public greu se multumit.Poezia ta m-a cucerit prin candoarea si simplitatea ei,fiind o gura de oxigen dupa atatea poezii cu rima alba si cu pretentii filosofice pe care le citesc in ultima vreme pe sit.Ca sa scrii poezii pentru copii trebuie sa ai si suflet de copil.Pur.Felicitari.

Am vrut sa redau povestea a doua vieti paralele, redusa pana la absurd.Pentru ca, de fapt, ce ramane dupa noi dupa ce murim?Niste \"verbe\".Acest \"schelet\" al vietii (tare ciudat suna) pe care l-am scris aici e baza de la care pleaca orice scriitor atunci cand se apuca sa scrie o poezie sau un roman.

Mi-a placut ca ai facut o legatura intre a iubi si a gresi,ca si cum ar fi acelasi lucru,dar taram ceresc suna ca naiba.Si mesaju se pierdu undeva pe drum.Oricum,un text curat si placut de recitat.Mai asteptam!

Super misto.Atmosfera de vis,de cosmar,de alienare mintala.Mi-a placut mult,parca ar fi scrisa de mine.