Iti amintesti cand ma iubeai?
eu nu eram,tu nu erai,
doar intrebarea si raspunsul,
doar lacrimi...si aievea,plansul
timpului ce nu era nici el,
ma intrebai zambind fidel:
raspunsul ti-a
Soarelui punand gene de umbra
palida luna
iti amintesti
cum teii infloreau pe Bucuresti
c-o ora-n plus?
cum azvarlit era restul de ore
din Turnul cu ceas situat in centrul orasului
Cand raza alba a lunii,
Ce visu-ti lumineaza
Si buzele iti impreuna,
Saruta-ma...ca-n alta viata.
Din ochii dulci ce bat sub pleoape,
Priviri in patimi imi arunca,
Patrunde-mi inima
Ajunge doar cuvantul perfid sa iti ascult,
Ca sa ma lepad iute,de-a ta nearatare,
Iubindu-te,eu,sincer\'n-al literei tumult,
Indrugi minciuni banale,pe mine nu ma doare.
Cand imi promiti o
Oglinda-n suflet,mintea minte,
nearatand desarte aratari,
o spargi in cioburi,ea dezminte,
al vietii lung sir de cuvinte.
Nu e cuvantul de-nceput,
dar nici cel de pe urma,
cand spui
O stea ce straluceste-o clipa,
de-a ceasului rotire -n pripa,
Respinge-a timpului risipa,
In inimi ce se infiripa...iubire
In timp,aievea voci se uita,
Precum o mare-si uita valul,
lovind
