Jurnal
while (1=1){‘ea’}
2 min lectură·
Mediu
goală pușcă îmi vopseam unghiile la picioare. tu te uitai prin gaura aia micuță cum spatele mi se curbează contrejour, cum tatuajul de pe omoplatul drept se blurează. îmi place cum te mîngîie lumina ai zis.iar eu am scăpat oja pe jos, s-a spart în mii bucățele.
dacă nu aș fi fost frumoasă ți-ar mai fi venit în minte versurile lui nichita? m-ai mai fi iubit? ți-aș mai fi stîrnit zîmbetele duchenne? oare sufletele primesc premiu fiindcă au fost cuminți corpuri zvelte, picioare lungi, fețe frumoase? iar alea rele sunt pedepsite și rămân cu cele urîte? că eu nu cred.
vreau să îmi mîngîi tu fiecare nervură.
să te duc pe dealul ăla și să te iubesc în iarbă, printre năsturei și cîntec de cuc.
să alergăm prin dumbravă și să îl mituiesc pe paznicul ăla bețiv să ne lase să ne iubim pe cuptorul de lut. să îmi ridici poalele și să fiu Ana și Florica.
are we having fun yet? yet? yet?
ține-mă strîns. amețesc. mi-ai cerut o zi, eu ți le-am dat pe toate. așa sunt eu, risipitoare.
îmi fac unghiile goală pușcă și îl ascult pe tom waits recitînd din bukowski. mi-ar fi frig dacă privirea ta nu m-ar încălzi.
ia-mă tu, toată. ia-mă pe bucăți. cum e mai convenabil. eu și așa nu cred că știu ce să mai fac cu mine, de-acum. ți-am zis, doar: nu mai e demult soft.
let me be me.
001595
0
