Poezie
Eu vin din stele
La pânda de idei
1 min lectură·
Mediu
De cer mi-e vorba
Scrisul mi-e de stele
Iar tâmplele-mi zvâcnesc
De-atâta dor
De scris și de intors slovele
Că ele nu mai mor!
Mi-e gândul plin de lume
Mult prea multă
și doar regretele lovesc ușor
In tâmplele ce mai devreme
Zvâcneau de-atâta dor.
și multe azi și mâine mai puține
Prea multe gânduri am
Ce toate mor
și-n minte am numai Sixtine
Dar sunt un trecător.
Gândesc palate și prea multe arte
Dar să le “scot” deloc nu e ușor
Că eu am gând divin
Iară condeiul ?
E trecător…
și cum să fac
Să-ți dau și nemurirea ?
Căci fiul lui Dedal, un zburător,
E dus acum și a avut menirea
De trecător…
Sunt limitat iar gândul mi-e intr-una
La Capodopere și Arte ce nu mor
Dar știu că-s mic și că menirea-i
De trecător…
012.408
0
Poti a ramene un nume,
un vesnic trecator.
Dechide cartea tilcuita.
Pe muchiei asterne-ti slova,
Deschide-o catre cer apoi
si lasa Soarele s-o soarba.
Pahar de ambrozie faureste
la ceas de Luna noua.
Impreuna-ti mainle in chip de ruga
Si asculta...
Stele se vor pravali
si-n goana lor vor lua cuvintele de aur.
Pe-o frunza de brustur vor asterne
Slovele grele ale unu trecator.
Susurul laptelui de noapte
va incepe sa se auda in mijlocul Saharei
Si primul ce va soarbe
cu el va duce numele vesniculu trecator.
Slova dupa slova,
Oricat de mic ai fi
tu vesnic trecator prin lume vei ramane.