Și nimeni nu m-a întrebat ce vreau eu...

Am trăit cumințenia florilor. și nimeni nu m-a întrebat ce vreau. am fost prizoniera pământului și a soarelui. și nimeni nu m-a întrebat ce vreau. ochii străini se lipeau de mine ca de pânzele lui Tonitza, m-au smuls din pământ, m-au ascuns între 4 ceruri albe unde un soare mic lumina permanent. Și nimeni nu m-a întrebat ce vreau.

Mă întreb singură pentru că nepăsarea lor lasă în fiecare frunză câte-o cruce neagră.

Vreau să mă iau la întrecere cu fluturii. vreau să o înlocuiesc pentru o zi pe Zenobia. vreau să fiu Berth Harth & Joe Bonamassa, să tai văzduhul ca un Pegas, să am nasul lui Rudolf. vreau să fiu un rând din biblie sau un gram de fericire verde, să trec prin fiecare celulă a celui care mă arde, vreau să fiu o furtună într-un fir de nisip, să fiu orice, numai lege și prejudecată, nu,

chiar dacă nimeni nu mă întreabă ce vreau eu.