Poezie
ultimul copac, duminică îmi era
1 min lectură·
Mediu
a mai căzut un copac
din pădurea mea
de câte ori simt că sunt puternică
Dumnezeu mai doboară unul
și-ncă unul
și-ncă unul
până când securea lui îmi spintecă pântecul
ultimul
duminică îmi era
lumină din lumină
în hățiș întunecat de singurătate
un altar de bucurie
ramurile-i vibrau în ,,hohot de frunze''
străluceau în hala de umbre
din adâncul tăcerii mele
pădurea din mine refuză să plângă
rămâne împietrită
defrișată până-n centrul pământului ei
am să dau foc tuturor copacilor
să nu mai crească în mine
iubirea
și nici durerea
pentru că amândouă au aceeași rădăcină
spre suflet
002.832
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudia Minela Petre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Claudia Minela Petre. “ultimul copac, duminică îmi era.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-minela-petre/poezie/14009562/ultimul-copac-duminica-imi-eraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.