căsuța din gutui

strângeam pietre

și plăteam cu ele nuci mere caise

cumpărate de la negustorii din livadă cu brațele încărcate de poame

aveau răbdare cu mușteriii lor care li se cocoțau pe trup până sus aproape de soare împletind pași printre ramuri

ca țesătorul de pânze

vântul le mătura frunzele din fața tarabei și îi ajuta să-și culeagă roadele

toamna închideau prăvăliile și plăteau chirie pământului

mormane de bancnote ruginii

l-am cunoscut pe andrei la înmormântare

la înmormântarea unui gândăcel

l-am învelit cu iarbă și i-am pus într-un capac firimituri de turtă dulce

ne gândeam că în locul lui va crește altul așa cum ne spusese moș sofronie

,,puneți în groapă sâmburele, udați-l și el va învia’’

în livadă

domnul gutui ne-a găzduit în căsuța făcută de moșul

acolo se afla comoara noastră

scoici, nasturi, colecția de timbre

în fiecare an căsuța din gutui se micșora iar noi

înțelegem că dincolo

nu puteai cumpăra cu bănuți din scoici și pietre

decât zâmbete

inocente