Tremur și e frig
Și caut să mă ascund,
E un ger aprig
În care mă afund.
Ceru-ntunecat de nori
M-acoperă cu-o umbră,
A durerii dulci fiori...
Ce atmosferă sumbră!
Nu e lumină, nici
O cădere în absurditate
A unei speranțe sugrumate;
Balansată-n leagănul tăcerii
Ea e sortită decăderii!
S-a-mpiedicat de-un suflet înnăsprit
Și-n fața ta s-a prăbușit
Și-acuma suspendată stă
