pianul clăpăcește în ecou
și soarele într-un cavou îl varsă.
l-îmbracă și-l slăvește pe erou,
el, al luminii veșnică paiață.
și merge peste norul somnoros
pianul, cu ecoul cel măiastru-
Atunci când inima e grea de durere, ce mai înseamnă timpul ? Nu înseamnă nimic...
Mirele însetat îndelung de dragoste apleacă oare urechea când straja vestește în noapte orele ce fug grăbite ?
CC