Ciuraru-Andrica Melania

Maria, intuiția nu te-a părăsit. Am scris exact cum am simțit în acele momente, iar personificare nu putea să lipsească, fiind esența întregului text. Cât despre telenovele...televizorul e mai mult un ornament.

Îți mulțumesc pentru semnul lăsat. :)

Toate locurile și lucrurile care sunt pline de amintiri degajă o visare îmbătătoare, făcând posibilă reîntoarcerea gândului în timp. Pline de trăire și înțeles aceste minunate rânduri ivite din noianul amintirilor. Felicitări!

Săptămâna trecută am fost pe la casa părăsită a bunicilor, povestindu-le celor prezenți amintirile vacanțelor la țară. A fost emoționant! Voi reveni în lumea magică a universului tău.
Cu bine!

Domnule Liviu, după cum ați spus și dumneavoastră, \"e greu să scrii în rimă\", dar odată început acest joc al cuvintelor, nici tristețea nu-i mai poate sta în cale. Vă mulțumesc pentru primire, iar în timpul rămas disponibil, voi încerca să nu dezamăgesc. :)

Doamnă Ela, vă mulțumesc pentru atenția acordată acestor versuri, dar și pentru recomandări. Cât despre versul alb, îmi place și poate într-un viitor apropiat voi încerca o abordare a lui, însă sufletul mi-e prins în rimă. :)