Speranța ?

Ca vîntul ce scutură copacii și alunga frunzele nevinovate pe căii străine și sînt călcate de mulțimea oamenilor, așa sînt cuvintele tale de o vreme. Ca ploaia torențială în timpul verii ce pune pe fugă lumea, așa sînt faptele tale de o vreme. Ca soarele în luna cuptorului ce topește cubul de ghiață din paharul care crezi că te va răcorii așa sînt privirile tale de o vreme. Ca zăpada ce frumos se așterne sub ochii omului pe pămînt și se topește și nu rămîne așa sînt promisiunile tale de o vreme.