Iubita mea, ce ochi ascuns mi-nhibă timpul
Ca-ntr-o încătușare a dezlănțuirii
Și cât frumos dormea-i tu sus... pe gânduri,
Atunci când te iubeam în legea firii.
Că vinul, l-ai vărsa printre
N-am să-ți mai intru-n grații doamnă
Nici de s-ar întâmpla să cadă undeva un Soare,
Cred în lumina ce se-ascunde-n piatră
Precum un gând îmbălsămat ce vrea să zboare.
Tu poate crezi că
Eu nu mai vreau să plec de pe Pământ
Aici sunt cai și plouă des printre sezoane
Din când în când mă-ntind peste cuvânt
Și-mi las teluricele crengi să mă izvoare.
CN