De la Cioran Emil cetire :
Eu sunt omul care voi râde în clipa supremă, în fața neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeți.
Confuzie
Eu nu mai știu dacă mai e rost
Să răsfoiesc prin aste calendare
Trecuți suntem prin ce am fost
Într-o simțire de sine călătoare
Suntem lumini aprinse pe vecie
Într-un album