Poezie
Lumea
Anotimpurile vietii
1 min lectură·
Mediu
Lumea
De ce mor în juru-mi toate
Cu ani, cu zile ,cu sete
În templul ăst de regrete
Să înțeleg e peste poate
Nu-mi pasă de toamna lăsată
Nici gerul nu-i așa infinit
Să creadă pământul cinstit
Că prietenia mai e adulată
Pe unde mai umblă lumina
Nu văd împrejuru-mi nimic
Nici faptele nu sunt ce zic
C-a minții mele e vina
Cum viața-i un soi de raspuns
Al zeilor plâns întinat
De omul cuprins de păcat
Azi toate îmi sunt de ajuns
De ce mor și eu și tu
Înaintea vremii noastre
Sub stelatele albastre
Mereu între da și nu
001.186
0