Poezie
Domnișoară
1 min lectură·
Mediu
Domnișoară
Domnișoară patimile curg,
Un val de tinereți mă înconjoară
Te simt asemeni unui demiurg
Prin vene sângele-mi incet coboară
Domnișoară, zidurile stau să plângă
Cand tu ma îneci cu fiecare rugaminte
Te plânge lacrima pe mâna stângă
Rabdarea pare-mi, singură se simte
Domnișoară, primăvara noastră trece
Alta la schimb ,curând nu vom mai simte
Izbanda ta va face inima să plece
Spre un orizont mai cald și mai cuminte
Domnișoară, suntem sus pe creste
Plecați de undeva din nicăieri
Mai sus decât acele ploi celeste
Ce altceva mai poți trăirii sa îi ceri
Domnișoară, frunzele se scad
Din socoteala blândă a naturii
Iar tu rămâi acelaș chip de jad
Eternul verde,lacrima pădurii.
C.e.M
00805
0