Poezie
Amintire...
1 min lectură·
Mediu
Amintire...
Aminteste-ti iara, cum a fost, si cum radeai
cand, prunc in mainile batranilor erai,
Aminteste-ti iar o iarna, vara, o primavara,
si o toamna,
In care-acum ploaia doar aduce,
vorbe dulci de-odinioara...
In timpul vesnic, ce ne naste si ne tot omoara,
In vechiul rit, al amintirii,
Cu zambetul de mama, precum cel al iubirii,
Gasesti acum, un gand, o amintire,
si-o vei pastra cu tine, ca pe-o vesnica comoara...
Ca si o frunza, ce cazand usor,
Alungata dintr-un plop, iti trezeste un fior,
Te simti singur, si ai vrea sa ratacesti in umbre,
In amintiri si-n vise,
in gandurile sfinte...
Ce mai pot sa fac ? Ma tot intreb...
Dar stiu, amintirea-mi este una, si nu pot sa o pierd,
Voi sti mereu sa caut in adancul inimii,
Aminteste-mi tu... Te rog...
Aminteste-mi frigul iernii.
001.633
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ciprian Dimofte
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ciprian Dimofte. “Amintire....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciprian-dimofte/poezie/1787562/amintireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.