Ciprian

Accepta-ti slabiciunile si le vei invinge, nu ura lucrurile ce nu-ti plac, daca o faci nu ajungi decat sa le spui celorlalti ce sa faca, lucru care spui ca iti displace.
Pentru mine crestinismul \"de ochii lumii\" practicat de cateva secole este un lucru nociv (sau cel putin indoielnic, ca de altfel mai toate religiile) dar vorbele, pildele sunt adevarate comori. De exemplu: nu face altora ceea ce nu vrei sa ti se faca tie este foarte buna, foarte greu de respectat si trebuie reamintita tuturor celor care simt pe moment ca \"urasc\" ceva...intotdeauna ura duce la razbunare, chiar daca ajungi in final sa constati ca cel care a avut cel mai mult de pierdut esti chiar tu...
Gandeste-te o secunda... poate am un dram de dreptate, cine stie. :)

Asta incepe sa semene cu disputa intre un optimist si un pesimist, doua persoane ce incearca sa-l convinga pe celalalt ca are dreptate. :) Acum eu, pesimistul, nu ma pot gandi decat la ce parere ar fi avut Catalin Tarlea (realistul, ironicul, autorul cartii Prostia la romani, foarte buna dupa umila mea parere) sau Octavian Paler (pesimistul, autorul Scrisorilor imaginare) despre randurile mele... primul m-ar fi tavalit prin smoala si m-ar fi lasat in piata Obor impreuna cu \"semenii\" mei, al doilea m-ar fi ajutat sa gasesc un raspuns la intrebarile mele cele fara de rost...
Iti tai gatul cu adevarat din prostie numai in momentul in care observi ca dupa o serie prea mare de astfel de intrebari lucrurile cu adevarat importante incep sa-si piarda valoarea. Majoritatea pierd din le pierd din vedere chiar fara sa se framante pentru ele vre-odata si asta mi se pare adevarata drama.

Inteligenta e „nesanatoasa”, functionînd aidoma unui brici cu dubla folosinta, ce nu-si face procese de constiinta între rasul barbii si taiatul beregatii. - si cel care mi-a reamintit a fost Mircea Dinescu in \"Gandul\"

<< Inteligenta e „nesanatoasa”, functionînd aidoma unui brici cu dubla folosinta, ce nu-si face procese de constiinta între rasul barbii si taiatul beregatii.>> Stanislaw Lem spunea asta, o vorba de care mi-a reamintit Octavian Paler zilele trecute intr-un ziar.
Problema care ma preocupat cand am scris \"ideea\" aceia nu a fost singuratatea ci mai mult sentimentul ce te incearca atunci cand esti pus in fata unui lucru ce nu-l poti evita; si cel mai graitor dintre lucrurile astea mi se pare ca este moartea.
Foarte putini oameni parasesc lumea asta cu un zambet pe fata, majoritatea o fac cu o grimasa sau cu o frica adanc intiparita pe chip... Nu vreau sa par morbid sau pesimist incurabil, ma intrebam doar daca oamenii ar fi mai deschisi daca ar sti cu certitudine cum vor fi ultimele lor momente in aceasta lume.
Un gand de \"realist\" si om pierdut in micimile vietii cotidiene, recunosc, dar totusi un gand. Inteligenta nu este un suplient prea bun pentru suflet, sunt doua lucruri care trebuie neaparat sa se completeze, una in lipa celeilalte nu prea are nici o valoare...Inteligenta te ajuta sa intelegi intrebarea, sufletul te ajuta sa o simti.

Un om care crede cu atata ardoare intr-un lucru bun nu poate fi decat un om mare, un OM cu majuscule cum spunea o buna prietena. Si el a crezut intr-o idee,nimic nu se rezolva decat cu un gand bun, de pace... asta e ideea pe care cei ce-l vor uita nu trebuie sa o uite.