Din Perspectivă

Andrei Ciortan - Din Perspectivă Am cutreierat prin munți și văi Am văzut mări și țări Printr-e păsări călători..., Și cu toate acestea în urmă Cu ochi’mi plini de mânie Am pășit încet pe drumurile vieții Orbit’am rămas de maldărul de prostie M-am săturat să privesc cerul și Luna Am obosit a privi soarele și mândrele stele ... În astă lume întortocheată M-am reîncarnat într-un munte de hârtie Nemaiavând nici un strop de agonie Cu mintea’mi copleșită de’atâta lăcomie Mi-am regăsit repede locul în lumea versurilor Iubesc a nu fi iubit Urăsc a nu fi urât Reneg existența,reneg speranța Reneg visul de a dori Asta’i lumea în care trăim Pentru a supraviețui trebuie revocat gândul de a spera …Las totul în urmă acum În astă noapte târzie La capătul coridorului mai trag un ultim fum Trag cortina paradoxului final M’arunc în neființă Transformându-mă în pustiu …. (…Înseamnă ceea ce înseamnă,cuvânt cu cuvânt nici mai mult nici mai puțin…)