se suffoquer

Asfințint de ger străveziu..fiecare respirație e intretăiată de gând străin,de sunet, de potop de tehnologie...respir in goană, pe ascuns, sub pernă, in batistă, prin colțuri de străzi, sub șoapte...respir injumătățit si temător, ca niciodată să nu m-ajungă aerul...aerul alb...el, ce mă rupe de sunet, de mișcare, de scrâșnet..ce curge din creștet până la rădăcini, fluid, frenetic, plenar...ce inundă, trosnește in rărunchii ființei...aer..aer alb.