Somn adanc...

Perna ei mirosea a rai, mai ales in partea de jos, acolo unde se contopea cu linia gâtului.Perna ei albă, imprimată cu gustul lacrimilor calde din miezurile încremenite de iarnă, ce te-mbia s-o muști, s-o vâri în plămâni...perna ei pe care a zăcut fiecare fulg de respirație; care transpiră de zâmbetul ei noptatic. Cubul mic și teșit in care curg gândurile împletite în părul plin de întuneric și noianul de vise albe, exasperant de albe…ea emanană ritmul pulsului…Un fulg aș vrea să fiu, Doamne, în perna ei!