Poezie
De ce tocmai eu?!
1 min lectură·
Mediu
Durerea e imensă
În astfel de momente
Iar lacrimile-mi curg
Șiroaie...ca pe-un munte...
Nu știu ce să fac
Și unde să mă ascund
Nu vreau să văd pe nimeni!
Acum eu asta simt...
Fug prin pustiu,
Fug in neștire,
Fug și-ncerc să mint.
Pe cine? Pe mine...
Ajung la un munte
Secată de lacrimi
Și fug în continuare.
De ce? De rezultate...
Greșeala-mi aparține
Dar acum eu m-am schimbat...
Și totuși...nimeni n-o să uite
Ce s-a întâmplat...
Ajung la o mare
Privesc către larg
Sar pentru uitare...
Și cad...
Trupu-mi plutește
Și-n jur sunt doar eu
Doar eu și lumina
Și amintirea...
Mă zbat...
Nu vreau să pier...
Și-o gură de aer...atât
...mai cer...
Mă cufund cu gândul
În amintire și-n durere
Mi se cufundă și trupul
În adâncul mării rele...
Atâta timp am implorat
Iertare...uitare...
Și am primit doar
Certare...umilire...
Optez pentru viață
Dar e prea târziu
Trupul mi-e gheață...
Deloc viu...
Cum aș putea să zâmbesc,
Cum aș putea să trăiesc,
Acum, când tot ce am avut
...am pierdut...
001.886
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ciocani Anamaria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Ciocani Anamaria. “De ce tocmai eu?!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciocani-anamaria/poezie/1741304/de-ce-tocmai-euComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.