Nesansa unui trantor

Abigamil, striga floarea,

Inchizandu-si o petala.

Sunetul ii rasuna in ceafa

Si trezit de intruparea

Unei vorbe cu morala

Isi sorbi in graba apa

Odihnita in carafa,

Ce acoperea chiar mapa.

Isi misca in dreapta capul

Si dezcumpanit de cerul

Care disparea sub ceata,

Ii infipse la loc dopul

Si-si impartasi din dorul

Surghiunit din plin de fata,

Fara a o speria pe zana,

Ce-i infasurase rana.

Dintr-o data se trezi in disperare,

Cu privirea, atintita drept la Soare.

Asa i s-a ivit Osiris.

Mai de mult, o batrana,

Si se uita la grana,

Ii zisase ca un vis

Mic cat un garunte

Poate muta din loc un munte.

...........Daca ati citit, si v-a placut lasa-ti un comentariu. La fel si daca nu v-a placut, din greseli invata omul...