Poezie
Mure negre
Parodie după cosmopoetul Al.C.Miloș
1 min lectură·
Mediu
Mure negre ce-mi pătează bluzele,aparent,
Și dinții subsemnatului,galbeni de nicotină,
Sunt ușurat de portmoneu frecvent,
Când mă trezesc în zloată și în tină.
Mă simt atras de voi în mod ciudat,
Simțirea mea-i profundă,de fanatic,
Deși mă ocoliți ca pe-un ciumat,
Vă contemplez pe cer,ca un lunatic.
Strivesc murele negre-n sânge-albastru,
Purtând firesc blazonul lui Dracula,
Aterizez de pe un enigmatic astru,
Când miezul nopții l-a bătut pendula.
Ce emisfere dulci găsești în mure,
Când le culegi în coș să-ți uiți amarul,
Simțind fiorul cui ar vrea să fure,
Fără să îl surprindă pădurarul!
Extaziat de tot simțeam savoarea,
Ca și-o ursoaică-alăturea în tufe…
Și astăzi mă mai clatin de duhoarea,
Ce nu mai pot s-o scot de-atunci din rufe!
Am azvârlit și murele în slavă
Și nimeni n-a știut de-a mea scăpare,
Vreo săptămână-am stat ca într-o navă
Într-un copac,privind la Ursa mare!
001992
0