Poezie
Pandemie buimacă
Parodie trimisă la Vișeu – 2021
2 min lectură·
Mediu
parodie după Primăvară săracă
de Geo Dumitrescu
De când m-am vaccinat, toate-s în exces,
chiar şi berea răcită-n frigider –
nu mă-ntreb: ce-i un ARN-mesager?
ci cum aş putea primi o doză mai des?
De când m-am vaccinat, toate-mi dau telefon,
toate „fostele”, cu şoapte fierbinţi...
s-a dus vremea când, tăcuţi, ascultam cuminţi
răsunând, la bloc, bormaşini prin beton.
Uite, a trecut ultimul tren şi regret
cojile de seminţe sparte pe peron,
de când m-am vaccinat, zilele trec monoton
şi-mi vine să mor, că-i tot închis la bufet...
O pandemie nu îţi dă de ales –
doza de bere e-acum una de ser...
nu mă-ntreb: ce-i un ARN-mesager?
ci cum aş putea primi o doză mai des?
De când m-am vaccinat, toate-s în exces...
poezia originală
Primăvară săracă
de Geo Dumitrescu
De la o vreme, toate sunt de prisos,
chiar și gândul că totul e bine –
nimeni nu mai întreabă: cine?
ci ”cum” mai poate fi ceva frumos?
De la o vreme toate sunt bune,
toate sunt rele, sau toate sunt reci...
a murit pietonul pe care vrei să-l întreci
și tăcerile încep să răsune.
Vezi, regretul este ultimul călător
pe corabia cu catargele frânte,
de la o vreme, toate încep să cânte
tocmai când ai fi putut crede că mor...
O primăvară bătrână, ceva găunos –
te gândești la toamna care vine...
nimeni nu mai întreabă: cine?
ci ”cum” mai poate fi ceva frumos?
De la o vreme toate sunt de prisos...
001.195
0