Jurnale

Te voi păstra în gîndurile mele Ca pe un rod născut din visuri moarte, Și-am să picur peste el regret Ce-i vor păta petalele curate. Și ne-nțeleși vom plînge împreuna Și vom căta răspuns la

Am luat urma trupului tau De pe canapea, Mirosul parfumului lăsat În cameră, Scîrțîitul pașilor pe parchetul uscat de vreme Și ecoul glasului ce-mi Răsuna in urechi Și le-am amestecat

Mi-e sufletul Un arbore Cu rădăcini Adînc înfipte În trupul tău Și-mi trag seva Din venele tale Arcuite peste Imensitatea Cîmpului cu flori Albe și roșii Cu iarbă Pîna la genunchi Cu

Inima omului Ar trebui să fie În formă de cub. Totul s-ar înmagazina perfect. Iubirile s-ar așeza una peste alta, Intersectate...poate Cu deziluzii sau dezamagiri, Reușite și

Îmi ajunge doar atît Să știu că exiști Și că...uneori, La un veac odată Te gîndești la mine Și-mi spun în gînd: - Ce repede trece ...Timpul!

Pregătește-mi un pat de scoici și alge să dorm, iar susurul valurilor ce se sparg de țărm să mă învelească. Pescărușii să-mi cînte la ureche Simfonia mări-nvolburate, cînd soarele-și va