Chihăroi Lorena

Citesc mult de obicei și m-am delectat cu ceva lucrări de pe acest site, astfel că, întâmplător, am dat peste acest text recent al tău. Aș vrea să îți spun părerea și poate să îți ofer niște indicații pentru că nimeni nu s-a născut învățat și oricât de mult ai scrie sau ai citi niciodată nu e de ajuns.
Acum, să revin la piesa scrisă de tine: e foarte confuză, pe alocuri stângace în exprimare. Ești repezit în idei și scris deși se vede că îl stăpânești. Lași anumite lucruri să îți scape iar asta îngreunează captarea ideii pe care vrei să o transmiți.
Ceva îmi spune că sunt mai multe bucăți la povestea asta a ta, pe care e foarte probabil să nu le fi citit, dar aș vrea să îmi spun părerea numai despre asta, pentru că e ultima și vreau să devii mai bun, văzând că ai potențial.
Ai un început bun, plin de viață care te introduce rapid în poveste și în atmosfera ei. Totuși, uiți anumite elemente de detaliu descriptiv, faci niște stângăcii acolo (cum ar fi ”cu ochi tăcuți” - asta merge aici ca nuca în perete... parcă mi-ai dat o palmă. Am citit fraza asta de câteva ori bune și parcă nu puteam să trec de ea, fruntea mea fiind mereu încrețită. Mai ai de astea pe parcurs, dar nu stau să ți le arăt pe toate... ar trebui totuși să mai citești odată totul de la capăt), te repeți inutil, uiți să menționezi anumite lucruri, poate fără să îți dai seama (cum ar fi pasajul în care personajul tău principal își aduce aminte despre fată). treci prea rapid prin tot și te focusezi pe ce nu e tocmai necesar.
Acuma, eu îți voi oferi niște îmbunătățiri pe care poți sau nu să le aplici, să te gândești la ele... sau le poți ignora, totul va rămâne la aprecierea ta. Uite, ca mod de scriere, tu ești un foarte bun ”peisagist” și creezi repede o atmosferă propice desfășurării acțiunii. Aici stai bine. Totuși, te grăbești și uiți să pui toate decorurile în scenă, aici mai ai de lucrat. De asemenea, ai face bine dacă te-ai axa un pic și pe dezvoltarea sentimentelor și gândurilor personajelor tale. Să pui accentul nu numai pe acțiune ci și pe ce simt și gândesc ele. Aici trebuie să găsești o cale care să le includă, cât de cât, pe toate. Eu, personal, ți-aș sugera să te ”joci” cu toate tehnicile de scris posibile până găsești una care să îți convină cu adevărat.
Ai grijă și de mesaj, că nu prea ai pus mare accent pe ce vrei defapt să ne prezinți. Ai o idee vie în spatele cuvintelor, tot ce trebuie să faci acum e să o scoți la lumină cum poți tu mai bine.
Spor la scris :D

Nu am dorința de a fi rea, dar cred că, pentru cei ce publică un text pe un site, merită să cunoască părerea altcuiva despre proza sa. Deci, voi lua eu inițiativa și sper din inimă că ai să corectezi, poate nu acum, dar în viitor. Nu am apucat să citesc alte texte de-ale tale, deci ce voi spune e strict legat de ce ai scris aici. Poate că nu se aplică la restul, dar e bine să știi, zic eu.
Așadar! În primul rând, ea, ca și structură, nu e rea. Are lipsurile ei destul de evidente, cum ar fi cunoștințele tale în domeniul abordat ( trebuie neapărat să te documentezi când abordezi un subiect pe care e clar că nu îl stăpânești în totalitate). Spre exemplu: în descrierile făcute la actele sexuale sau la moartea dubioasă suferită de cel al cărui nume nu ni l-ai dat (nu e necesar să îți numești personajele, dar ar fi mai bine pentru diversitate...) sau chiar și în privința măcelului... toate acestea merită descrise, nu în amănunt, dar mai realist. ce ai scris tu acolo denotă infantilitate. Nu vreau să o iei în nume de rău, dar ar fi superb dacă te-ai documenta în privința a ce se poate întâmpla și ce nu, cum se manifestă, când, etc.
Apoi, trecând peste cadrele care se desfășoară foarte repede și care nu sunt scrise corespunzător, voi trece la problema care m-a sâcâit pe mine personal. Am menționat și mai sus: nu vreau să fiu, Doamne ferește, rea sau atot-știutoare, nu nu. Dar vreau să îți arăt ce anume strică cursivitatea textului tău. Ai o mare, dar maaaaare problemă cu timpurile verbale, cu păstrarea cursivității în exprimare, a timpului povestirii. Cu alte cuvinte, tu ai ideea dar nu știi să o scrii sub nici o formă. M-ai purtat peste tot în timp în doar o singură frază. Am fost nevoită să o citesc de atât de multe ori încât am ajuns să o răpesc de orice conținut și tot nu am înțeles ce ai vrut să zici acolo. Ai mare grijă pe ce timp te axezi, ce plan spațial îți faci, cum te încadrezi în el și, mai presus de orice, ce dorești să comunici.
Ideea în sine nu e nouă și înțeleg că probabil ai vrut să faci ceva inedit, sau nah, ceva de genul, dar... Mai exersează. Nu pot să îți spun altceva decât să exersezi.
Învață să faci descrieri, să balansezi ideea pe care te bazezi cu numărul de imagini pe care îl folosești în întregirea ei. Completează cât poți de bine tabloul ăla, nu mai lăsa atât de multe spații libere în imagine. Și fii foarte atent la timpuri! Distrag foarte ușor atenția de la ce ai putea spune!
Spor în continuare

-Lorena