chialda radu vasile

Mă simțeam ca un înger plouat. Aveam penele umezite, iar acolo unde erau prinse de scheletul de sârmă, se prelingea rugina peste albul îngălbenit de timp. Cine știe de când avea Aba acest costum!

Din ochii iubitei mele vii, Eu am ales să cad șoptind, În vidul prelung al privirilor ei Aiurea aruncate spre mine. Din pietre de râu smaralde, Am pictat petale transparente de

Socotesc divine matrici, Croșetez din zaț cafele, Inventez cărunte zale Să leg fiarele cu ele. Plâng gheboasele pleoape – Nu le las să mă-mpresoare, Zmeii gândurilor negre Bat la ochi

Ciori… Multe ciori Grămadă peste cruci. Cruci răvășite Și-umflate de ani mulți. Trecuse-o veșnicie Și nimeni nu le numărară. Ba! Mint! Doar Gheorghe mai trecea Vară de vară, Să

Copacu-și crăcănase trunchiul Să-i facă loc Nefericirii; Și-ntră Nefericita-ntrânsul Și-mbătrâni în loc săracul. Plânse … Crezuse că în el Nefericirea Putea să prindă-a

Petele de ceară pustie Și picăturile-i fierbinți, Au pornit ofensiva cerebrală Către parter. Trecură prin structurile betonate Din dormitor în dormitor Topind carnea săracului

Dumnezeu într-o zi se pare Că se plictisi de moarte Și-nvită-n ograda-i mare Pe vecinul său din vale. Iar dracu-i onără cerința Și venise la grătar. Adusese în desagă-i Un bidon de bere

Am apăsat pe butonul POLITICÃ! Speram să beau ceva cald și dulce, Dar m-a lăsat rece Și cu un gust amar. A trebuit să arunc POLITICA la gunoi! Am încercat ceva nou … Am cerut automatului

Căutam să beau un vis Cu doar un pliculeț de zahăr Și am găsit un tonomat În colțul străzii. M-a surprins varietatea De vise comercializate. Dar nu avea vise cu balauri Completând

Doi ani în viitor Îmi spui acum: – Am stat cu gând la tine Doi ani în viitor. Ne-am scris, ne-am povestit, Ne-am spus cuvintele în cutia poștală Așteptându-ne unul pe celălalt Și totuși

Mine celălalt Am ajuns să mă suspectez de pe propria ta boală de creier, Să mă spăl cu apă murdară de la țeava de canal, Să mă plâng că nu te mai înțeleg Și să fac pe nebunul că mai ești încă

Vorbele de vorbă Cum stau vorbele de vorbă Când nu mai au ce face, Decât să se rostească-așa cum vor Și-n timpuri de război și-n pace. E greu! E greu să spui c-așa și-așsa-i Când