Poezie
Cuțitul tatei
1 min lectură·
Mediu
mi-a lăsat un cuțit
înainte de luptă...
am vrut să sfarm
cu el piatra din munți,
să curgă apă
pentru cei însetați,
să tai lacrimi înghețate
de pe chipul
copiilor rămași fără tată,
pentru a da mângâiere,
am vrut să merg la duel,
să lupt cu el
pentru dreptate,
să spăl păcatele vremii
și să dau viață
eroilor basarabeni...
cresc mușchi
pe muchie de cuțit...
cărunt de ani,
mai port și acum
cuțitul tatălui iubit,
rămas în mintea de copil,
tânăr erou,
viteaz și sfânt...
001281
0