Stau de doua ore și mâzgălesc foi cu tot felul de gânduri. Nu reușesc să scot ceva bun din mintea mea.Încerc să-mi aduc aminte acea zi când am descoperit sensul vieții.
Îmi amintesc
Orbitoare lumină de zi.Tresari rapid. Reacția corpului tău nu întârzie, trezești în tine instinctul de parcă te-ar fi lovit ceva și te ridici cu zgomot.E pustiu, dar tu nu știi.Străzile sunt inundate
